Romaneste...

A inceput. Esti vanat. Urmaritorii sunt prezenti peste tot; dai nas in nas cu ei dimineata, la chioscul de ziare; ii zaresti in statia de autobuz; ba unii, mai indrazneti, s-au cocotat pe fatadele cladirilor. Toti vor ceva de la tine. Cativa, siguri pe ei, considera ca li se cuvine de drept; altii, mai retinuti, iti spun calm ca asa trebuie; ceilalti, disperati, te implora. Ai si beneficii daca le oferi ceea ce vor; de la unii te poti alege cu vreo doi mititei (o fi si mustarul inclus?); altii,ceva mai generosi, dau la schimb o punga de faina si, eventual un pui sfrijit. Daca esti un pic mai descurcaret, te poti rasfata si cu o cana de vin fiert...Toti, in schimb, ofera promisiuni. Si la capitolul asta, nici unul (asa am invatat in scoala, asa am sa scriu pan-oi muri)dintre ei nu e zgarcit. Probabil au conturi in banci in care-si tin sub cheie promisiunile, doar-doar o veni si vremea sa le foloseasca. Bineinteles, mai toate aceste promisiuni iti jignesc inteligenta, dar daca treci peste aspectul asta, te poti amuza copios pe seama lor.
Nu mai fac si alte comentarii cu privire la aceasta Mare Vanatoare. Ca sunt scarbit, se stie. Ca si voi sunteti scarbiti, cunosc. Cred ca cel mai periculos aspect al democratiei e acela ca-ti da iluzia puterii, iluzia ca poti SCHIMBA ceva.
Dar sa revenim la dragii nostri vanatori. Daca tot m-au destins cu glumele domniilor lor, vreau sa le returnez si eu favorul. Asa ca le dedic o melodie, putin mai veche, ce-i drept, dar de mare actualitate.

Muzica, nu zgomot...de masele supte

Pentru ca n-am scapat de curatat covoare, mutat mobila, sters praful si toate celelate si pentru ca nu pot face nimic fara muzica, dar mai ales, pentru ca internetul era mort in papusoi, am apelat la tembelizor. MTV, U...stiti voi, chestii din astea. Dupa cateva ore de ascultat "muzica", am ajuns la niste concluzii. Dar , mai intai un avertisment: daca mi-ai citit blogul pana acum, ai impresia ca sunt un tip sensibil, cu bun simt si romantic, te sfatuiesc sa nu citesti mai departe. S-ar putea sa ramai dezamagita.
In fine, astea sunt concluziile mele:

1 MTV suge. Si suge rau. Numai reclame si emisiuni de toata jena. Stiati ca Paris Hilton are emisiune? Nici eu nu stiam, ieri am aflat. Daca ai chef de-o masturbare scurta, merge. Asta daca nu stiai ca pe net poti gasi vreo 3 filmulete porno in care Paris arata ce stie.
2. "Artistii" romani sunt, de fapt, "artistele": niste pipite blonde si dotate, cu iq-ul unei gaini, care nu stiu cum arata un portativ si care inteleg, prin muzica, gemete. Nu m-as mira sa confunde notiunea de portativ cu balonasul din care-si sorb zilnic portia de proteine (stiu, sunt porc).
3. "Artistii" romani nu mai vorbesc limba romana. Mai sa fie...au stat atat de mult timp prin Statele Unite? Nu-mi plac manelele, iar daca vrei sa ma torturezi, ma poti inchide intr-o camera unde sa ascult, fara voia mea, of-urile lui Adrian. Dar sincer, dac-ar fi s-aleg, as prefera manele in locul Deliei Matache sau AndreLei Balan. Exista totusi, Urma, ale caror melodii sunt doar in limba engleza. Dar baietii aia chiar stiu sa cante, negativele sunt senzationale, si-ai putea sa juri ca sunt vorbitori nativi de limba engleza. In schimb, daca te numesti Elena, AndreEA, Cream sau Cristina Rus, nu stii ce-i aia nota muzicala si vrei sa canti in engleza doar petru ca e "cool", taci dracu'. Si daca tot iti place engleza, hai sa-ti spun ceva: "Bitch, please...you must have a mental disease/ Assume the position and get back down on your knees." Sunt sigur ca la asta te pricepi cel mai bine.
4. Reclamele romanesti put. Si put rau. Dar bineinteles, si produsele romanesti au aceeasi caracteristica. Deci, reclamele put pentru ca promoveaza niste produse care put, sau invers? Ce mai conteaza...ambele put. O fi vreun fel de simbioza...
5. Daca totusi, ai rabdare sa urmaresti videoclipul vreunei "pipite" cantarete, ai sa vezi numai tzatze si fese. Care, din nou, sunt folositoare daca vrei s-o freci la rece, dar nimic mai mult.
6. In Romania, oricine poate fi artist. Nu trebuie decat sa-nghita.
7. De ce e nevoie de un MC? Chiar, pe bune, ce meserie o mai fi si asta?


Am zis. Dar daca tot vorbim despre "muzica, nu zgomot", asculta aici.



urma inner demon
Asculta mai multe audio Muzica »

Way beyond empty

O camera intunecata scufundata in fum de tigara...Se priveau in ochi, cu stralucirea aceea specifica amantilor. El ii povestea despre aspiratiile sale; ea il asculta, privindu-l cu admiratie. In surdina, o melodie..."way beyond empty". Dar nici unul nu se simtea asa. Ambii isi simteau inimile pulsand la unison, sincronizate, parca, de o legatura nevazuta. Ea se apropie, ii acoperi buzele cu un deget si-i sopti, cu un zambet de copil: "Cred ca ma indragostesc de tine"...........................

"And could you promise me/ That things will never change....Way beyond empty inside...."

Cand o saruta, incaperea, oamenii, zgomotul, toate disparura. Nu mai existau decat ei doi, si un inceput de poveste.

"Would you turn your back on me/Could you wave goodbye/ And leave me way beyond empty inside..."

Cuvintele ei se imprimara in sufletul lui precum o imagine pe pelicula. Ii simtea trupul usor, cu atingeri de zana, si buzele moi si dulci, ca cele mai exotice fructe.

"If I could I'd keep the smile/ Forever on your face/Would I still be around/Or will I be replaced? Way beyond empty inside..."

Sarutul ei, pe cat de dulce, pe-atat de amar. Un zambet inocent si soapte in ureche. Atingeri discrete si intalniri pe-ascuns. Nopti albe si dimineti cu aburi de cafea si trupul ei gol. Un telefon si un sfarsit de poveste...

O camera intunecata, scufundata in fum de tigara. Aceeasi masa, aceeasi melodie. Un el schimbat si un scaun liber in fata sa...

"And could you promise me/ That things will never change/And could you promise me/That things, they'd stay the same ....Way beyond empty inside...."

Racit sau...infierbantat?

Cred c-au trecut mai bine de trei ani de zile de cand m-a vizitat ultima oara. Si, intocmai ca o femeie exasperata de incapatanarea barbatului, a plecat repede. Acum, insa, a revenit, si e hotarata sa ma tina numai in pat. Si n-a venit oricum, ci cu multe cadouri: frisoane, tuse, ameteli si multe altele. Nici macar incapatanarea mea n-o mai indeparteaza, iar vinul fiert, pe care il consideram leacul suprem, n-are nici un efect. O las sa-si faca damblaua...la un moment dat, tot o sa se plictiseasca. Si, oricum, e ceva boem in a sta ascuns sub paturi, ba tremurand de frig, ba simtind ca te topesti de cadura, cu o cana aburinda alaturi si o carte in fata.

Gand stupid: De ce se spune ca "esti racit", cand tu de fapt, esti o plita ambulatorie?

Amintiri...ruginite

Timpul vindeca orice...asa se spune, nu? Doar ca in procesul asta de vindecare dispar si unele lucruri pe care ai vrea sa le pastrezi undeva, intr-un colt al sufletului. Un zambet, o atingere, saruturi patimase, nopti intense, dimineti cu aburi de cafea, muzica in surdina si cu o voce cristalina... Toate astea dispar, fara sa le poti opri. In locul lor vor veni alte zambete si alte voci. Care la randul lor, vor lasa alte rani.
Timpul nu vindeca ranile...creeaza altele, mai adanci.

It's just a ride

Mi-ar fi placut sa fiu comic (nu-mi place termenul "comedian"). Cred ca adevarata putere sta in ras. Odata ce poti rade de orice si oricine, dar mai ales, sa poti sa razi de tine insuti, lumea e cu adevarat a ta. Cum altfel iti poti dezarma inamicii, daca nu prin autoironie? Si-atunci, viata o sa-ti para ca o "plimbare" intr-un montaigne-russe, in care doar tu hotarasti cand vine urmatorul urcus.

Verde crud

Mi-e frig; patura atat de calduroasa uneori acum e rece si pare ca s-a micsorat. Deschid ochii incet. Iar am adormit cu fereastra deschisa. E dimineata, insa norii plumburii de iarna sechestreaza lumina. Si totul e acoperit de un alb impur. Visez la un verde crud.